Mândria
autor: Nichifor Nicu
02/10/2023. ora: 22:20
Mândria-ntotdeauna duce la căderea spirituală,
Poartă totdeauna-n traistă atmosfera criminală.
Ea ucide-n interior, omul nou ce-a luat ființă,
Și-apoi spulberă puternic orice inimă-n credință.
N-o interesează viața, nici aceasta, nici cealaltă,
Vrea o inimă ce-i rece, nu în clocot și nu caldă.
Vrea doar multă calitate-n vicleșugul omenesc,
Nu-i place când cineva, spune: Azi mă pocăiesc.
Nu-i pasă de pocăință, nu-i pasă de caracter,
N-o interesează lupta ce o ai s-ajungi în cer.
Vrea să știe c-ai pierdut și-ai cedat în pocăință,
Vrea să mergi cu ea de mână, să renunți la biruință.
Dacă faci ce spune ea, gata, sunteți frați de cruce,
Însă-n urma prieteniei, categoric, moarte-aduce.
Când te-ai dus cu ea la braț, ia cu tine și-o lopată,
Nu de alta, dar fi sigur că mândria te îngroapă.
Ea-i foarte atentă-n toate, nu dă greș, n-are rușine,
Știe drumul care duce către sufletul din tine.
Stă la pândă și așteaptă în tăcere o portiță,
Ca să poată să-și găsească locul într-o odăiță.
Și-apoi vai și-amar a fi, când a-ncepe să lucreze,
N-o să știi cum să-i mai spui, să se-oprească, să frâneze.
Căci ea-i propria ei stăpână, s-o oprești, nu vei putea
Și când vei ajunge-n groapă, nu te mai poți ridica.
De aceea, cel mai bine-i să veghezi, să nu-i permiți,
Să ajungă pe la tine, sau cumva să vă-ntâlniți.
Când o simți că e prin preajmă, ocolește-o, fugi de ea,
Fuga de mândrie-i bună, practic-o în viața ta.
Ăsta-i sfatul cel mai bun, de-l primești, vei câștiga,
Dacă nu, o, dragul meu, tare crunt vei regreta.
Căci mândria când apare-i foarte bună-n actorie,
Și-ntr-o zi te vei trezi, gol, fără de bucurie.
Stai lipit de cartea Sfântă și de post și rugăciune,
Nu cumva să o-ntâlnești și să o primești la tine.
Mustr-o, ceart-o și gonește-o, astfel, te vei bucura
Și-n finalul vieții tale, către Domnul vei zbura!